Overblog Suivre ce blog
Administration Créer mon blog

Adresa Parohiei

Eglise
Notre Dame du Vallon des Fleurs

164, Av. Henry Dunant
06000 NICE
Franta
20 août 2006 7 20 /08 /août /2006 01:18

Apostolul

 

I Cor. 4, 9-16

 

9. Caci mi se pare ca Dumnezeu, pe noi, apostolii, ne-a aratat ca pe cei din urma oameni, ca pe niste osanditi la moarte, fiindca ne-am facut priveliste lumii si ingerilor si oamenilor. 
10. Noi suntem nebuni pentru Hristos; voi insa intelepti intru Hristos. Noi suntem slabi; voi insa sunteti tari. Voi sunteti intru slava, iar noi suntem intru necinste! 
11. Pana in ceasul de acum flamanzim si insetam; suntem goi si suntem palmuiti si pribegim, 
12. Si ne ostenim, lucrand cu mainile noastre. Ocarati fiind, binecuvantam. Prigoniti fiind, rabdam. 
13. Huliti fiind, ne rugam. Am ajuns ca gunoiul lumii, ca maturatura tuturor, pana astazi. 
14. Nu ca sa va rusinez va scriu acestea, ci ca sa va dojenesc, ca pe niste copii ai mei iubiti. 
15. Caci de ati avea zeci de mii de invatatori in Hristos, totusi nu aveti multi parinti. Caci eu v-am nascut prin Evanghelie in Iisus Hristos. 
16. Deci, va rog, sa-mi fiti mie urmatori, precum si eu lui Hristos. 

 

Sfânta Evanghelie

 

Matei 17, 14-23

 

14. Si mergand ei spre multime, s-a apropiat de El un om, cazandu-I in genunchi, 
15. Si zicand: Doamne, miluieste pe fiul meu ca este lunatic si patimeste rau, caci adesea cade in foc si adesea in apa. 
16. Si l-am dus la ucenicii Tai si n-au putut sa-l vindece. 
17. Iar Iisus, raspunzand, a zis: O, neam necredincios si indaratnic, pana cand voi fi cu voi? Pana cand va voi suferi pe voi? Aduceti-l aici la Mine. 
18. Si Iisus l-a certat si demonul a iesit din el si copilul s-a vindecat din ceasul acela. 
19. Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, I-au zis de o parte: De ce noi n-am putut sa-l scoatem? 
20. Iar Iisus le-a raspuns: Pentru putina voastra credinta. Caci adevarat graiesc voua: Daca veti avea credinta in voi cat un graunte de mustar, veti zice muntelui acestuia: Muta-te de aici dincolo, si se va muta; si nimic nu va fi voua cu neputinta. 
21. Dar acest neam de demoni nu iese decat numai cu rugaciune si cu post. 
22. Pe cand strabateau Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului va sa fie dat in mainile oamenilor. 
23. Si-L vor omori, dar a treia zi va invia. Si ei s-au intristat foarte! 

Repost 0
Published by Pr: Patriciu VLAICU - dans Evanghelia si Apostolul Duminicilor
commenter cet article
13 août 2006 7 13 /08 /août /2006 00:02

Apostolul, I Cor 3, 9-17

 9. Caci noi impreuna-lucratori cu Dumnezeu suntem; voi sunteti ogorul lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu. 
10. Dupa harul lui Dumnezeu, cel dat mie, eu, ca un intelept mester, am pus temelia; iar altul zideste. Dar fiecare sa ia seama cum zideste; 
11. Caci nimeni nu poate pune alta temelie, decat cea pusa, care este Iisus Hristos. 
12. Iar de zideste cineva pe aceasta temelie: aur, argint, sau pietre scumpe, lemne, fan, trestie. 
13. Lucrul fiecaruia se va face cunoscut; il va vadi ziua (Domnului). Pentru ca in foc se descopera, si focul insusi va lamuri ce fel este lucrul fiecaruia. 
14. Daca lucrul cuiva, pe care l-a zidit, va ramane, va lua plata. 
15. Daca lucrul cuiva se va arde, el va fi pagubit; el insa se va mantui, dar asa ca prin foc. 
16. Nu stiti, oare, ca voi sunteti templu al lui Dumnezeu si ca Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi? 
17. De va strica cineva templul lui Dumnezeu, il va strica Dumnezeu pe el, pentru ca sfant este templul lui Dumnezeu, care sunteti voi. 

 

 Evanghelia după Matei, 14, 22-34

 22. Si indata Iisus a silit pe ucenici sa intre in corabie si sa treaca inaintea Lui, pe tarmul celalalt, pana ce El va da drumul multimilor. 
23. Iar dand drumul multimilor, S-a suit in munte, ca sa Se roage singur. Si, facandu-se seara, era singur acolo. 
24. Iar corabia era acum la multe stadii departe de pamant, fiind invaluita de valuri, caci vantul era impotriva. 
25. Iar la a patra straja din noapte, a venit la ei Iisus, umbland pe mare. 
26. Vazandu-L umbland pe mare, ucenicii s-au inspaimantat, zicand ca e naluca si de frica au strigat. 
27. Dar El le-a vorbit indata, zicandu-le: Indrazniti, Eu sunt; nu va temeti! 
28. Iar Petru, raspunzand, a zis: Doamne, daca esti Tu, porunceste sa vin la Tine pe apa. 
29. El i-a zis: Vino. Iar Petru, coborandu-se din corabie, a mers pe apa si a venit catre Iisus. 
30. Dar vazand vantul, s-a temut si, incepand sa se scufunde, a strigat, zicand: Doamne, scapa-ma! 
31. Iar Iisus, intinzand indata mana, l-a apucat si a zis: Putin credinciosule, pentru ce te-ai indoit? 
32. Si suindu-se ei in corabie, s-a potolit vantul. 
33. Iar cei din corabie I s-au inchinat, zicand: Cu adevarat Tu esti Fiul lui Dumnezeu. 
34. Si, trecand dincolo, au venit in pamantul Ghenizaretului. 

 

 

Repost 0
Published by Pr: Patriciu VLAICU - dans Evanghelia si Apostolul Duminicilor
commenter cet article
2 juillet 2006 7 02 /07 /juillet /2006 00:25

PEricopele duminicii a iii-a dupa rusalii

 

 

EPISTOLA CATRE ROMANI  A SFANTULUI APOSTOL PAVEL

 

Cap 5, 1-10

 

 

1. Deci fiind indreptati din credinta, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Iisus Hristos, 
2. Prin Care am avut si apropiere, prin credinta, la harul acesta, in care stam, si ne laudam intru nadejdea slavei lui Dumnezeu. 
3. Si nu numai atat, ci ne laudam si in suferinte, bine stiind ca suferinta aduce rabdare, 
4. Si rabdarea incercare, si incercarea nadejde 
5. Iar nadejdea nu rusineaza pentru ca iubirea lui Dumnezeu s-a varsat in inimile noastre, prin Duhul Sfant, Cel daruit noua. 
6. Caci Hristos, inca fiind noi neputinciosi, la timpul hotarat a murit pentru cei necredinciosi. 
7. Caci cu greu va muri cineva pentru un drept; dar pentru cel bun poate se hotaraste cineva sa moara. 
8. Dar Dumnezeu Isi arata dragostea Lui fata de noi prin aceea ca, pentru noi, Hristos a murit cand noi eram inca pacatosi. 
9. Cu atat mai vartos, deci, acum, fiind indreptati prin sangele Lui, ne vom izbavi prin El de manie. 
10. Caci daca, pe cand eram vrajmasi, ne-am impacat cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Sau, cu atat mai mult, impacati fiind, ne vom mantui prin viata Lui. 

 

 

EVANGHELIA DUPA MATEI CAPITOLUL 6, 22-31
 
22. Luminatorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tau curat, tot trupul tau va fi luminat. 
23. Iar de va fi ochiul tau rau, tot trupul tau va fi intunecat. Deci, daca lumina care e in tine este intuneric, dar intunericul cu cat mai mult! 
24. Nimeni nu poate sa slujeasca la doi domni, caci sau pe unul il va uri si pe celalalt il va iubi, sau de unul se va lipi si pe celalalt il va dispretui; nu puteti sa slujiti lui Dumnezeu si lui mamona. 
25. De aceea zic voua: Nu va ingrijiti pentru sufletul vostru ce veti manca, nici pentru trupul vostru cu ce va veti imbraca; au nu este sufletul mai mult decat hrana si trupul decat imbracamintea? 
26. Priviti la pasarile cerului, ca nu seamana, nici nu secera, nici nu aduna in jitnite, si Tatal vostru Cel ceresc le hraneste. Oare nu sunteti voi cu mult mai presus decat ele? 
27. Si cine dintre voi, ingrijindu-se poate sa adauge staturii sale un cot? 
28. Iar de imbracaminte de ce va ingrijiti? Luati seama la crinii campului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. 
29. Si va spun voua ca nici Solomon, in toata marirea lui, nu s-a imbracat ca unul dintre acestia. 
30. Iar daca iarba campului, care astazi este si maine se arunca in cuptor, Dumnezeu astfel o imbraca, oare nu cu mult mai mult pe voi, putin credinciosilor? 
31. Deci, nu duceti grija, spunand: Ce vom manca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom imbraca? 
32. Ca dupa toate acestea se straduiesc neamurile; stie doar Tatal vostru Cel ceresc ca aveti nevoie de ele. 
33. Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se vor adauga voua. 

Repost 0
Published by Pr: Patriciu VLAICU - dans Evanghelia si Apostolul Duminicilor
commenter cet article
17 juin 2006 6 17 /06 /juin /2006 23:18

EVANGHELIA

 

 

SFANTA EVANGHELIE DUPA MATEI

 

 

CAPITOLUL 10

32. Oricine va marturisi pentru Mine inaintea oamenilor, marturisi-voi si Eu pentru el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri. 
33. Iar de cel ce se va lepada de Mine inaintea oamenilor si Eu Ma voi lepada de el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri. 
34. Nu socotiti ca am venit sa aduc pace pe pamant; n-am venit sa aduc pace, ci sabie. 
35. Caci am venit sa despart pe fiu de tatal sau, pe fiica de mama sa, pe nora de soacra sa. 

 

37. Cel ce iubeste pe tata ori pe mama mai mult decat pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeste pe fiu ori pe fiica mai mult decat pe Mine nu este vrednic de Mine. 
38. Si cel ce nu-si ia crucea si nu-Mi urmeaza Mie nu este vrednic de Mine. 

 

CAPITOLUL 19

27. Atunci Petru, raspunzand, I-a zis: Iata noi am lasat toate si Ti-am urmat Tie. Cu noi oare ce va fi? 
28. Iar Iisus le-a zis: Adevarat zic voua ca voi cei ce Mi-ati urmat Mie, la innoirea lumii, cand Fiul Omului va sedea pe tronul slavei Sale, veti sedea si voi pe douasprezece tronuri, judecand cele douasprezece semintii ale lui Israel. 
29. Si oricine a lasat case sau frati, sau surori, sau tata, sau mama, sau femeie, sau copii, sau tarine, pentru numele Meu, inmultit va lua inapoi si va mosteni viata vesnica. 
30. Si multi dintai vor fi pe urma, si cei de pe urma vor fi intai. 

APOSTOLUL

EPISTOLA CATRE EVREI A SFANTULUI APOSTOL PAVEL

 

 
CAPITOLUL  11

 

 

33. Care prin credinta, au biruit imparatii, au facut dreptate, au dobandit fagaduintele, au astupat gurile leilor, 
34. Au stins puterea focului, au scapat de ascutisul sabiei, s-au imputernicit, din slabi ce erau s-au facut tari in razboi, au intors taberele vrajmasilor pe fuga; 
35. Unele femei si-au luat pe mortii lor inviati. Iar altii au fost chinuiti, neprimind izbavirea, ca sa dobandeasca mai buna inviere; 
36. Altii au suferit batjocura si bici, ba chiar lanturi si inchisoare; 
37. Au fost ucisi cu pietre, au fost pusi la cazne, au fost taiati cu fierastraul, au murit ucisi cu sabia, au pribegit in piei de oaie si in piei de capra, lipsiti, stramtorati, rau primiti. 
38. Ei, de care lumea nu era vrednica, au ratacit in pustii, si in munti, si in pesteri, si in crapaturile pamantului. 
39. Si toti acestia, marturisiti fiind prin credinta, n-au primit fagaduinta, 
40. Pentru ca Dumnezeu randuise pentru noi ceva mai bun, ca ei sa nu ia fara noi desavarsirea. 

 

CAPITOLUL  12 
Rabdare si sfintenie. 

 

1. De aceea si noi, avand imprejurul nostru atata nor de marturii, sa lepadam orice povara si pacatul ce grabnic ne impresoara si sa alergam cu staruinta in lupta care ne sta inainte. 
2. Cu ochii atintiti asupra lui Iisus, incepatorul si plinitorul credintei, Care, pentru bucuria pusa inainte-I, a suferit crucea, n-a tinut seama de ocara ei si a sezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu. 

 

 

Repost 0
Published by Pr: Patriciu VLAICU - dans Evanghelia si Apostolul Duminicilor
commenter cet article
11 juin 2006 7 11 /06 /juin /2006 00:13

 

 

EVANGHELIA RUSALIILOR

 

Ioan 7, 37-53 ; 8,12

 



37. Iar in ziua cea din urma - ziua cea mare a sarbatorii - Iisus a stat intre ei si a strigat, zicand: Daca inseteaza cineva, sa vina la Mine si sa bea. 
38. Cel ce crede in Mine, precum a zis Scriptura: rauri de apa vie vor curge din pantecele lui. 
39. Iar aceasta a zis-o despre Duhul pe Care aveau sa-L primeasca acei ce cred in El. Caci inca nu era (dat) Duhul, pentru ca Iisus inca nu fusese preaslavit. 
40. Deci din multime, auzind cuvintele acestea, ziceau: Cu adevarat, Acesta este Proorocul. 
41. Iar altii ziceau: Acesta este Hristosul. Iar altii ziceau: Nu cumva din Galileea va sa vina Hristos? 
42. N-a zis, oare, Scriptura ca Hristos va sa vina din samanta lui David si din Betleem, cetatea lui David? 
43. Si s-a facut dezbinare in multime pentru El. 
44. Si unii dintre ei voiau sa-L prinda, dar nimeni n-a pus mainile pe El. 
45. Deci slugile au venit la arhierei si farisei, si le-au zis aceia: De ce nu L-ati adus? 
46. Slugile au raspuns: Niciodata n-a vorbit un om asa cum vorbeste Acest Om. 
47. Si le-au raspuns deci fariseii: Nu cumva ati fost si voi amagiti? 
48. Nu cumva a crezut in El cineva dintre capetenii sau dintre farisei? 
49. Dar multimea aceasta, care nu cunoaste Legea, este blestemata! 
50. A zis catre ei Nicodim, cel ce venise mai inainte la El, noaptea, fiind unul dintre ei: 
51. Nu cumva Legea noastra judeca pe om, daca nu-l asculta mai intai si nu stie ce a facut? 
52. Ei au raspuns si i-au zis: Nu cumva si tu esti din Galileea? Cerceteaza si vezi ca din Galileea nu s-a ridicat prooroc. 
53. Si s-a dus fiecare la casa sa. 

 

 

8,12 Deci iarasi le-a vorbit Iisus zicand: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Imi urmeaza Mie nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii. 

 

 

 

APOSTOLUL

 

 

Fapte 2,  1-11

 

 

CAPITOLUL  2 
Pogorarea Duhului Sfant. Cuvantarea lui Petru. 

 

1. Si cand a sosit ziua Cincizecimii, erau toti impreuna in acelasi loc. 
2. Si din cer, fara de veste, s-a facut un vuiet, ca de suflare de vant ce vine repede, si a umplut toata casa unde sedeau ei. 
3. Si li s-au aratat, impartite, limbi ca de foc si au sezut pe fiecare dintre ei. 
4. Si s-au umplut toti de Duhul Sfant si au inceput sa vorbeasca in alte limbi, precum le dadea lor Duhul a grai. 
5. Si erau in Ierusalim locuitori iudei, barbati cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer. 
6. Si iscandu-se vuietul acela, s-a adunat multimea si s-a tulburat, caci fiecare ii auzea pe ei vorbind in limba sa. 
7. Si erau uimiti toti si se minunau zicand: Iata, nu sunt acestia care vorbesc toti galileieni? 
8. Si cum auzim noi fiecare limba noastra, in care ne-am nascut? 
9. Parti si mezi si elamiti si cei ce locuiesc in Mesopotamia, in Iudeea si in Capadocia, in Pont si in Asia, 
10. In Frigia si in Pamfilia, in Egipt si in partile Libiei cea de langa Cirene, si romani in treacat, iudei si prozeliti, 
11. Cretani si arabi, ii auzim pe ei vorbind in limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu! 

 

 

Repost 0
Published by Pr: Patriciu VLAICU - dans Evanghelia si Apostolul Duminicilor
commenter cet article
13 mai 2006 6 13 /05 /mai /2006 23:54

 

Apostolul

 

Fapte cap 9, 32-42

 

32. Si trecand Petru pe la toti, a coborat si la sfintii care locuiau in Lida. 
33. Si acolo a gasit pe un om, anume Enea, care de opt ani zacea in pat, fiindca era paralitic. 
34. Si Petru i-a zis: Enea, te vindeca Iisus Hristos. Ridica-te si strange-ti patul. Si indata s-a ridicat. 
35. Si l-au vazut toti cei ce locuiau in Lida si in Saron, care s-au si intors la Domnul. 
36. Iar in Iope era o ucenita, cu numele Tavita, care, talcuindu-se, se zice Caprioara. Aceasta era plina de fapte bune si de milosteniile pe care le facea. 
37. Si in zilele acelea ea s-a imbolnavit si a murit. Si, scaldand-o, au pus-o in camera de sus. 
38. Si fiind aproape Lida de Iope, ucenicii, auzind ca Petru este in Lida, au trimis pe doi barbati la el, rugandu-l: Nu pregeta sa vii pana la noi. 
39. Si Petru, sculandu-se, a venit cu ei. Cand a sosit, l-au dus in camera de sus si l-au inconjurat toate vaduvele, plangand si aratand camasile si hainele cate le facea Caprioara, pe cand era cu ele. 
40. Si Petru, scotand afara pe toti, a ingenunchiat si s-a rugat si, intorcandu-se catre trup, a zis: Tavita scoala-te! Iar ea si-a deschis ochii si, vazand pe Petru, a sezut. 
41. Si dandu-i mana, Petru a ridicat-o si, chemand pe sfinti si pe vaduve, le-a dat-o vie. 
42. Si s-a facut cunoscuta aceasta in intreaga Iope si multi au crezut in Domnul. 

 

EVANGHELIA

 

Ioan 5, 1-15

 

 

1. Dupa acestea era o sarbatoare a iudeilor si Iisus S-a suit la Ierusalim. 
2. Iar in Ierusalim, langa Poarta Oilor, era o scaldatoare, care pe evreieste se numeste Vitezda, avand cinci pridvoare. 
3. In acestea zaceau multime de bolnavi, orbi, schiopi, uscati, asteptand miscarea apei. 
4. Caci un inger al Domnului se cobora la vreme in scaldatoare si tulbura apa si cine intra intai, dupa tulburarea apei, se facea sanatos, de orice boala era tinut. 
5. Si era acolo un om, care era bolnav de treizeci si opt de ani. 
6. Iisus, vazandu-l pe acesta zacand si stiind ca este asa inca de multa vreme, i-a zis: Voiesti sa te faci sanatos? 
7. Bolnavul I-a raspuns: Doamne, nu am om, care sa ma arunce in scaldatoare, cand se tulbura apa; ca, pana cand vin eu, altul se coboara inaintea mea. 
8. Iisus i-a zis: Scoala-te, ia-ti patul tau si umbla. 
9. Si indata omul s-a facut sanatos, si-a luat patul si umbla. Dar in ziua aceea era sambata. 
10. Deci ziceau iudeii catre cel vindecat: Este zi de sambata si nu-ti este ingaduit sa-ti iei patul. 
11. El le-a raspuns: Cel ce m-a facut sanatos, Acela mi-a zis: Ia-ti patul si umbla. 
12. Ei l-au intrebat: Cine este omul care ti-a zis: Ia-ti patul tau si umbla? 
13. Iar cel vindecat nu stia cine este, caci Iisus se daduse la o parte din multimea care era in acel loc. 
14. Dupa aceasta Iisus l-a aflat in templu si i-a zis: Iata ca te-ai facut sanatos. De acum sa nu mai pacatuiesti, ca sa nu-ti fie ceva mai rau. 
15. Atunci omul a plecat si a spus iudeilor ca Iisus este Cel ce l-a facut sanatos. 

 

Repost 0
Published by Pr: Patriciu VLAICU - dans Evanghelia si Apostolul Duminicilor
commenter cet article
29 avril 2006 6 29 /04 /avril /2006 22:31

Faptele Apostolilor, 5, 12-20

 

12. Iar prin mainile apostolilor se faceau semne si minuni multe in popor, si erau toti, intr-un cuget, in pridvorul lui Solomon. 
13. Si nimeni dintre ceilalti nu cuteza sa se alipeasca de ei, dar poporul ii lauda. 
14. Si din ce in ce mai mult se adaugau cei ce credeau in Domnul, multime de barbati si de femei, 
15. Incat scoteau pe cei bolnavi in ulite si-i puneau pe paturi si pe targi, ca venind Petru, macar umbra lui sa umbreasca pe vreunul dintre ei. 
16. Si se aduna si multimea din cetatile dimprejurul Ierusalimului, aducand bolnavi si bantuiti de duhuri necurate, si toti se vindecau. 
17. Si sculandu-se arhiereul si toti cei impreuna cu el - cei din eresul saducheilor - s-au umplut de pizma. 
18. Si au pus mana pe apostoli si i-au bagat in temnita obsteasca. 
19. Iar un inger al Domnului, in timpul noptii, a deschis usile temnitei si, scotandu-i, le-a zis: 
20. Mergeti si, stand, graiti poporului in templu toate cuvintele vietii acesteia. 

Evanghelia după Ioan, 20, 19-31

 

19. Si fiind seara, in ziua aceea, intaia a saptamanii (duminica), si usile fiind incuiate, unde erau adunati ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus si a stat in mijloc si le-a zis: Pace voua! 
20. Si zicand acestea, le-a aratat mainile si coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, vazand pe Domnul. 
21. Si Iisus le-a zis iarasi: Pace voua! Precum M-a trimis pe Mine Tatal, va trimit si Eu pe voi. 
22. Si zicand acestea, a suflat asupra lor si le-a zis: Luati Duh Sfant; 
23. Carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine, vor fi tinute. 
24. Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamanul, nu era cu ei cand a venit Iisus. 
25. Deci au zis lui ceilalti ucenici: Am vazut pe Domnul! Dar el le-a zis: Daca nu voi vedea, in mainile Lui, semnul cuielor, si daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor, si daca nu voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede. 
26. Si dupa opt zile, ucenicii Lui erau iarasi inauntru, si Toma, impreuna cu ei. Si a venit Iisus, usile fiind incuiate, si a stat in mijloc si a zis: Pace voua! 
27. Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tau incoace si vezi mainile Mele si adu mana ta si o pune in coasta Mea si nu fi necredincios ci credincios. 
28. A raspuns Toma si I-a zis: Domnul meu si Dumnezeul meu! 
29. Iisus I-a zis: Pentru ca M-ai vazut ai crezut. Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut! 
30. Deci si alte multe minuni a facut Iisus inaintea ucenicilor Sai, care nu sunt scrise in cartea aceasta. 
31. Iar acestea s-au scris, ca sa credeti ca Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, si, crezand, sa aveti viata in numele Lui.
Repost 0
Published by Pr: Patriciu VLAICU - dans Evanghelia si Apostolul Duminicilor
commenter cet article
8 avril 2006 6 08 /04 /avril /2006 23:17

Epistola catre Evrei a Sfantului Apostol Pavel

 

Cap. 9

 

 

11. Iar Hristos, venind Arhiereu al bunatatilor celor viitoare, a trecut prin cortul cel mai mare si mai desavarsit, nu facut de mana, adica nu din zidirea aceasta; 
12. El a intrat o data pentru totdeauna in Sfanta Sfintelor, nu cu sange de tapi si de vitei, ci cu insusi sangele Sau, si a dobandit o vesnica rascumparare. 
13. Caci daca sangele tapilor si al taurilor si cenusa junincii, stropind pe cei spurcati, ii sfinteste spre curatirea trupului, 
14. Cu cat mai mult sangele lui Hristos, Care, prin Duhul cel vesnic, S-a adus lui Dumnezeu pe Sine, jertfa fara de prihana, va curati cugetul vostru de faptele cele moarte, ca sa slujiti Dumnezeului celui viu? 

 

 

Evanghelia după Marcu

 

Cap. 10

 

 

32. Si erau pe drum, suindu-se la Ierusalim, iar Iisus mergea inaintea lor. Si ei erau uimiti si cei ce mergeau dupa El se temeau. Si luand la Sine, iarasi, pe cei doisprezece, a inceput sa le spuna ce aveau sa I se intample: 
33. Ca, iata, ne suim la Ierusalim si Fiul Omului va fi predat arhiereilor si carturarilor; si-L vor osandi la moarte si-L vor da in mana paganilor. 
34. Si-L vor batjocori si-L vor scuipa si-L vor biciui si-L vor omori, dar dupa trei zile va invia. 
35. Si au venit la El Iacov si Ioan, fiii lui Zevedeu, zicandu-I: Invatatorule, voim sa ne faci ceea ce vom cere de la Tine. 
36. Iar El le-a zis: Ce voiti sa va fac? 
37. Iar ei I-au zis: Da-ne noua sa sedem unul de-a dreapta Ta, si altul de-a stanga Ta, intru slava Ta. 
38. Dar Iisus le-a raspuns: Nu stiti ce cereti! Puteti sa beti paharul pe care il beau Eu sau sa va botezati cu botezul cu care Ma botez Eu? 
39. Iar ei I-au zis: Putem. Si Iisus le-a zis: Paharul pe care Eu il beau il veti bea, si cu botezul cu care Eu ma botez va veti boteza. 
40. Dar a sedea de-a dreapta Mea, sau de-a stanga Mea, nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregatit. 
41. Si auzind cei zece, au inceput a se mania pe Iacov si pe Ioan.  
42. Si Iisus, chemandu-i la Sine, le-a zis: Stiti ca cei ce se socotesc carmuitori ai neamurilor domnesc peste ele si cei mai mari ai lor le stapanesc. 
43. Dar intre voi nu trebuie sa fie asa, ci care va vrea sa fie mare intre voi, sa fie slujitor al vostru. 
44. Si care va vrea sa fie intai intre voi, sa fie tuturor sluga. 
45. Ca si Fiul Omului n-a venit ca sa I se slujeasca, ci ca El sa slujeasca si sa-Si dea sufletul rascumparare pentru multi. 

 

Repost 0
Published by Pr: Patriciu VLAICU - dans Evanghelia si Apostolul Duminicilor
commenter cet article
18 mars 2006 6 18 /03 /mars /2006 23:33

 

EVANGHELIA după Sfântul Evanghelist Marcu

 

CAPITOLUL 2 

 


1. Si intrand iarasi in Capernaum, dupa cateva zile s-a auzit ca este in casa. 
2. Si indata s-au adunat multi, incat nu mai era loc, nici inaintea usii, si le graia lor cuvantul. 
3. Si au venit la El, aducand un slabanog, pe care-l purtau patru insi. 
4. Si neputand ei, din pricina multimii, sa se apropie de El, au desfacut acoperisul casei unde era Iisus si, prin spartura, au lasat in jos patul in care zacea slabanogul. 
5. Si vazand Iisus credinta lor, i-a zis slabanogului: Fiule, iertate iti sunt pacatele tale! 
6. Si erau acolo unii dintre carturari, care sedeau si cugetau in inimile lor: 
7. Pentru ce vorbeste Acesta astfel? El huleste. Cine poate sa ierte pacatele, fara numai unul Dumnezeu? 
8. Si indata cunoscand Iisus, cu duhul Lui, ca asa cugetau ei in sine, le-a zis lor: De ce cugetati acestea in inimile voastre?

9. Ce este mai usor a zice slabanogului: Iertate iti sunt pacatele, sau a zice: Scoala-te, ia-ti patul tau si umbla? 

10. Dar, ca sa stiti ca putere are Fiul Omului a ierta pacatele pe pamant, a zis slabanogului: 
11. Zic tie: Scoala-te, ia-ti patul tau si mergi la casa ta. 

12. Si s-a sculat indata si, luandu-si patul, a iesit inaintea tuturor, incat erau toti uimiti si slaveau pe Dumnezeu, zicand: Asemenea lucruri n-am vazut niciodata. 

 

APOSTOLUL

 

 EPISTOLA CATRE EVREI A SFANTULUI APOSTOL PAVEL

 

 

Capitolul 1

 

 

10. Si: "Intru inceput Tu, Doamne, pamantul l-ai intemeiat si cerurile sunt lucrul mainilor Tale; 
11. Ele vor pieri, dar Tu ramai, si toate ca o haina se vor invechi; 
12. Si ca un pe un vesmant le vei strange si ca o haina vor fi schimbate. Dar Tu acelasi esti si anii Tai nu se vor sfarsi". 

13. Si caruia dintre ingeri a zis Dumnezeu vreodata: "Sezi de-a dreapta Mea pana cand voi pune pe vrajmasii tai asternut picioarelor Tale"?

14. Ingerii oare nu sunt toti duhuri slujitoare, trimise ca sa slujeasca, pentru cei ce vor fi mostenitorii mantuirii? 

Capitolul 2 
1. Pentru aceea se cuvine ca noi sa luam aminte cu atat mai mult la cele auzite, ca nu cumva sa ne pierdem. 

2. Caci, daca s-a adeverit cuvantul grait prin ingeri si orice calcare de porunca si orice neascultare si-a primit dreapta rasplatire, 

3. Cum vom scapa noi, daca vom fi nepasatori la astfel de mantuire care, luand obarsie din propovaduirea Domnului, ne-a fost adeverita de cei ce au ascultat-o, 

Repost 0
Published by Pr: Patriciu VLAICU - dans Evanghelia si Apostolul Duminicilor
commenter cet article
16 mars 2006 4 16 /03 /mars /2006 00:02

al Sfântului Pãrintelui nostru Andrei Criteanul Ierusalimiteanul

 

 

 Rugaciune care se citeste in prima saptamana si in saptamana a cincia din Postul Mare

Cântarea 1-a, glasul al 6-lea:

 

 

Irmosul:

 

 

Ajutor si acoperitor s-a facut mie spre mântuire.

 

 

Acesta este Dumnezeul meu

 

 

si-L voi slavi pe El; Dumnezeul pãrintelui meu

 

 

si-L voi înãlta pe El,

 

 

cãci cu slavã S-a preaslãvit

 

 

(de douã ori)

 

 

Stih: Miluieste-mã, Dumnezeule, miluieste-mã.

 

 

De unde voi începe a plânge faptele vietii mele

 

 

celei ticãloase ?

 

 

Ce începere voi pune, Hristoase,

 

 

acestei tânguiri de acum?

 

 

Ci ca un milostiv,

 

 

dã-mi iertatea gresealelor.

 

 

Vino, ticãloase suflete, împreuna cu trupul tãu

 

 

de te mãrturiseste la Ziditorul tuturor.

 

 

Si îndepãrteazã-te

 

 

de acum

 

 

de nebunia cea mai dinainte

 

 

si adu lui Dumnezeu lacrimi de pocãintã.

 

 

Râvnind neascultãrii lui Adam celui întâi zidit,

 

 

m-am cunoscut pe mine

 

 

dezbrãcat de Dumnezeu

 

 

si de împãrãtia cea pururea fiitoare

 

 

si de desfãtare,

 

 

pentru pãcatele mele.

 

 

Vai, ticãloase suflete!

 

 

Pentru ce te-ai asemãnat Evei celei dintâi?

 

 

Cã ai cãzut rãu

 

 

si te-ai rãnit amar;

 

 

cã te-ai atins de pom

 

 

si ai gustat cu îndrãznealã

 

 

mâncarea cea nechibzuitã.

 

 

În locul Evei celei trupesti,

 

 

fãcutu-s-a mie Evã întelegãtoare

 

 

gândul cel cu poftã trupeascã,

 

 

arãtându-mi cele plãcute,

 

 

si gustând pururea din bãutura cea amarã.

 

 

Dupã dreptate a fost lepãdat Adam din Eden ,

 

 

nepãzind singura Ta poruncã,

 

 

Mântuitorule.

 

 

Dar eu, care am cãlcat totdeauna cuvintele Tale

 

 

cele dãtãtoare de viatã,

 

 

ce voi pãtimi?

 

 

Covârsind eu de bunãvoie uciderea lui Cain,

 

 

m-am fãcut cu stiintã ucigas al sufletului,

 

 

umplându-mi trupul de viermi,

 

 

si rãzboindu-mã împotriva lui, cu faptele mele cele rele.

 

 

Nu m-am asemãnat, Iisuse,

 

 

dreptãtii lui Abel.

 

 

Daruri bineprimite nu Ti-am adus Tie niciodatã,

 

 

nici fapte dumnezeiesti,

 

 

nici jertfã curatã,

 

 

nici viatã fãrã de prihanã.

 

 

Precum Cain asa si noi,

 

 

ticãlosule suflete,

 

 

am adus fapte murdare Fãcãtorului tuturor

 

 

si jertfã vrednicã de mustrare

 

 

si viatã netrebnicã;

 

 

pentru aceasta ne-am si osândit împreunã.

 

 

Ziditorule,

 

 

fãcându-mã lut viu,

 

 

ai pus întru mine trup si oase

 

 

si suflare si viatã;

 

 

dar, o! Fãcãtorul meu,

 

 

Mântuitorul meu si Judecãtorul meu,

 

 

primeste-mã pe mine

 

 

cel ce mã pocãiesc.

 

 

Mãrturisesc Tie, Mântuitorule,

 

 

pãcatele pe care le-am fãcut,

 

 

si rãnile sufletului si ale trupului meu,

 

 

pe care tâlhãreste le-au pus înlãuntrul meu

 

 

gândurile cele ucigãtoare.

 

 

De am si gresit,

 

 

Mântuitorule,

 

 

dar stiu cã esti iubitor de oameni;

 

 

bati cu milã

 

 

si Te milostivesti fierbinte;

 

 

pe cel ce plânge îl vezi,

 

 

si alergi ca un pãrinte,

 

 

chemând pe cel rãtãcit.

 

 

Pe mine,

 

 

cel lepãdat înaintea usilor Tale,

 

 

Mântuitorule,

 

 

mãcar la bãtrânete nu mã lãsa în iad desert,

 

 

ci mai înainte de sfârsit,

 

 

ca un iubitor de oameni,

 

 

dã-mi iertare gresealelor.

 

 

Eu sunt cel cãzut între tâlhari,

 

 

în gândurile mele;

 

 

cu totul sunt rãnit acum de ele

 

 

si plin de bube;

 

 

dar Tu însuti venind de fatã,

 

 

Hristoase Mântuitorule,

 

 

vindecã-mã.

 

 

Preotul, vãzându-mã mai înainte,

 

 

a trecut de mine,

 

 

si levitul, vãzându-mã gol în nenorocire,

 

 

nu m-a bãgat în seamã;

 

 

iar Tu, Iisuse, Cel ce ai rãsãrit din Maria,

 

 

venind de fatã,

 

 

miluieste-mã.

 

 

Mielule al lui Dumnezeu,

 

 

Cel ce ai ridicat pãcatele tuturor,

 

 

ridicã de la mine lantul cel greu al pãcatului

 

 

si, ca un milostiv,

 

 

dã-mi lacrimi de umilintã.

 

 

Vremea este a pocãintei,

 

 

vin cãtre Tine, Fãcãtorul meu;

 

 

ridicã de la mine lantul cel greu al pãcatului,

 

 

si, ca un îndurat,

 

 

dã-mi iertare de greseale.

 

 

Sã nu mã urãsti, Mântuitorule,

 

 

sã nu mã lepezi de la Fata Ta;

 

 

ridicã de la mine lantul cel greu al pãcatului,

 

 

si, ca un milostiv,

 

 

dã-mi iertare de greseale.

 

 

Gresealele mele, Mântuitorule,

 

 

cele de voie si cele fãrã de voie,

 

 

cele vãdite si cele ascunse,

 

 

cele stiute si cele nestiute,

 

 

toate iertându-le, ca un Dumnezeu,

 

 

milostiveste-Te si mã mântuieste.

 

 

Din tinerete, Mântuitorule,

 

 

poruncile Tale le-am lepãdat,

 

 

si mi-am trecut toatã viata cu pofte,

 

 

neîngrijindu-mã si lenevindu-mã;

 

 

pentru aceasta strig Tie, Mântuitorule:

 

 

mãcar la sfârsit mântuieste-mã.

 

 

Bogãtia sufletului cheltuind-o întru pãcate,

 

 

pustiu sunt de virtuti crestinesti

 

 

si, flãmânzind, strig:

 

 

Pãrinte al îndurãrilor,

 

 

apucând înainte,

 

 

miluieste-mã.

 

 

Înaintea Ta cad, Iisuse;

 

 

gresit-am Tie,

 

 

milostiveste-Te spre mine;

 

 

ridicã de la mine lantul cel greu al pãcatului

 

 

si, ca un îndurat,

 

 

dã-mi lacrimi de umilintã.

 

 

Sã nu intri cu mine la judecatã, vãdind faptele mele,

 

 

cercetând cuvintele

 

 

si îndreptând pornirile;

 

 

***

 

 

ci cu îndurãrile Tale,

 

 

trecând cu vederea rãutãtile mele,

 

 

mântuieste-mã,

 

 

Atotputernice.

 

 

Stih: Cuvioasã maicã Marie, roagã-te lui Dumnezeu pentru noi.

 

 

Tu-mi dã har luminãtor,

 

 

din osârdia ta cea dumnezeiascã de sus,

 

 

ca sã scap de întunericul patimilor;

 

 

si sã laud din inimã

 

 

faptele vietii tale cele frumoase,

 

 

Marie.

 

 

Plecându-te dumnezeiestilor legi ale lui Hristos,

 

 

la Dânsul ai venit,

 

 

lãsând pornirile desfãtãrilor cele neoprite,

 

 

si toatã virtutea,

 

 

ca pe una singurã,

 

 

cu multã cucernicie ai sãvârsit-o.

 

 

Stih: Cuvioase Pãrinte Andrei, roagã-te lui Dumnezeu pentru noi.

 

 

Cu rugãciunile tale, Andrei,

 

 

scapã-ne de patimile cele fãrã de cinste

 

 

si te rugãm sã ne arati pãrtasi

 

 

acum

 

 

împãrãtiei lui Hristos,

 

 

pe noi, cei ce Te lãudãm pe Tine,

 

 

strãlucite,

 

 

cu credintã si cu dragoste.

 

 

Slavã..., a Treimii:

 

 

Treime,

 

 

Fiintã preaînaltã,

 

 

Cãreia ne închinãm întru o Unime,

 

 

ridicã de la mine lantul cel greu al pãcatului

 

 

si, ca o milostivã,

 

 

dã-mi lacrimi de umilintã.

 

 

Si acum..., a Nãscãtoarei:

 

 

Nãscãtoare de Dumnezeu,

 

 

nãdejdea

 

 

si folosirea celor ce te laudã pe tine,

 

 

ridicã de la mine lantul cel greu al pãcatului

 

 

si, ca o stãpânã curatã,

 

 

mã primeste pe mine

 

 

cel ce mã pocãiesc.

 

 

Si iarãsi irmosul: Ajutor si acoperitor...

 

 

 

 

 

Cântarea a 2-a

 

 

Irmosul:

 

 

Ia aminte, Cerule, si voi grãi;

 

 

si voi lãuda pe Hristos,

 

 

Care a venit din Fecioarã cu trup.

 

 

(de douã ori)

 

 

Stih: Miluieste-mã Dumnezeule, miluieste-mã

 

 

Ia aminte, Cerule, si voi grãi;

 

 

pãmântule, primeste în urechi

 

 

glasul celei ce se pocãieste lui Dumnezeu

 

 

si-L laudã pe Dânsul.

 

 

Ia aminte, Dumnezeule,

 

 

Mântuitorul meu,

 

 

cu ochiul Tãu cel blând,

 

 

si primeste mãrturisirea mea cea cãlduroasã.

 

 

Mai mult decât toti oamenii,

 

 

eu însumi am gresit Tie;

 

 

ci Te milostiveste, Mântuitorule,

 

 

ca un Dumnezeu,

 

 

spre fãptura Ta.

 

 

Viforul rãutãtilor m-a cuprins,

 

 

Milostive Doamne;

 

 

ci, ca lui Petru,

 

 

întinde-mi si mie mâna Ta.

 

 

Lacrimile desfrânatei, Îndurate,

 

 

si eu le vãrs înaintea Ta;

 

 

milostiveste-Te spre mine, Mântuitorule,

 

 

cu îndurarea Ta.

 

 

Întunecatu-mi-am frumusetea sufletului

 

 

cu plãcerile poftelor,

 

 

si cu totul,

 

 

toatã mintea tãrânã mi-am fãcut.

 

 

Ruptu-mi-am acum vesmântul cel dintâi,

 

 

pe care mi l-ai tesut mie, Ziditorule,

 

 

dintru început;

 

 

si pentru aceasta zac acum gol.

 

 

Imbrãcatu-m-am acum în hainã ruptã,

 

 

pe care mi-a tesut-o mie sarpele

 

 

cu sfãtuirea,

 

 

si mã rusinez.

 

 

Lucrat-au pe spatele meu

 

 

toti mai marii rãutãtilor,

 

 

lungind asupra mea

 

 

fãrãdelegea lor.

 

 

Pierdutu-mi-am frumusetea cea întâi ziditã

 

 

si podoaba mea;

 

 

si acum zac gol

 

 

si mã rusinez.

 

 

Cusutu-mi-a haine de piele

 

 

pãcatul,

 

 

golindu-mã de haina cea dintâi

 

 

tesutã de Dumnezeu.

 

 

Îmbrãcat sunt cu îmbrãcãminte de rusine,

 

 

ca si cu niste frunze de smochin,

 

 

spre vãdirea patimilor mele

 

 

celor din bunãvointa mea.

 

 

Îmbrãcatu-m-am urât

 

 

cu hainã împestritatã si sângeratã rusinos,

 

 

prin curgerea vietii celei cu patimi

 

 

si iubitoare de desfãtãri.

 

 

Pãtat-am haina trupului meu,

 

 

si cu totul am întinat

 

 

podoaba cea dupã chipul si dupã asemãnarea Ta, Mântuitorule.

 

 

Cãzut-am întru întristarea patimilor,

 

 

si în stricãciunea cea materialnicã;

 

 

si pentru aceasta acum

 

 

vrãjmasul mã necãjeste.

 

 

Viatã iubitoare de cele materiale

 

 

si iubitoare de averi,

 

 

alegând eu în loc de sãrãcie,

 

 

Mântuitorule,

 

 

m-am împresurat acum cu sarcinã grea.

 

 

Împodobitu-mi-am chipul trupului

 

 

cu îmbrãcãmintea de multe feluri

 

 

a gândurilor rusinoase

 

 

si sunt osândit.

 

 

Îgrijitu-m-am cu deadinsul

 

 

numai de podoaba mea cea din afarã,

 

 

nebãgând seamã de cortul dinlãuntru,

 

 

cel dupã chipul lui Dumnezeu.

 

 

Fãcându-mi urâtenia

 

 

chip patimilor mele,

 

 

prin pofte iubitoare de plãceri,

 

 

mi-am stricat frumusetea mintii.

 

 

Îngropat-am, Mântuitorule, cu patimile

 

 

frumusetea chipului celui dintâi;

 

 

dar ca pe o drahmã, oarecând, cãutându-mã,

 

 

asa mã aflã.

 

 

Pãcãtuit-am ca si desfrânata si strig Tie:

 

 

eu însumi am gresit!

 

 

Primeste, Mântuitorule, ca mir

 

 

si lacrimile mele.

 

 

Alunecat-am în desfrânare ca David

 

 

si m-am umplut de noroi;

 

 

dar Tu, Mântuitorule, spalã-mã si pe mine

 

 

cu lacrimile mele.

 

 

Fii mie milostiv, strig Tie ca si vamesul;

 

 

Mântuitorule, curãteste-mã;

 

 

cã nimeni din cei din Adam n-au gresit Tie,

 

 

ca mine.

 

 

Nici lacrimi, nici pocãintã nu am,

 

 

nici umilintã;

 

 

ci Tu însuti acestea, Mântuitorule, dãruieste-mi-le,

 

 

ca un Dumnezeu.

 

 

Usa Ta sã nu mi-o închizi atunci,

 

 

Doamne, Doamne!

 

 

Ci s-o deschizi mie,

 

 

celui ce mã pocãiesc cãtre Tine.

 

 

Iubitorule de oameni,

 

 

Cel ce voiesti ca toti sã se mântuiascã,

 

 

Tu mã cheamã si mã primeste ca un bun,

 

 

pe mine cel ce mã pocãiesc.

 

 

Ascultã suspinurile sufletului meu,

 

 

si primeste picãturile ochilor mei,

 

 

Doamne,

 

 

si mã mântuieste.

 

 

A Nãscãtoarei:

 

 

Preacuratã Fecioarã, Nãscãtoare de Dumnezeu,

 

 

ceea ce una esti prealãudatã,

 

 

roagã-te îndelung,

 

 

ca sã ne mântuim noi.

 

 

Alt canon

 

 

Irmosul:

 

 

Vedeti, vedeti!

 

 

Cã Eu sunt Dumnezeu,

 

 

Care am plouat manã,

 

 

si apã din piatrã am izvorât de demult, în pustie,

 

 

poporului Meu,

 

 

cu singurã dreapta si cu tãria Mea.

 

 

Vedeti, vedeti!

 

 

Cã Eu sunt Dumnezeu;

 

 

ascultã, suflete al meu, pe Domnul, Cel ce strigã,

 

 

si te depãrteazã de la pãcatul cel dintâi;

 

 

si te teme,

 

 

ca de un judecãtor si Dumnezeu.

 

 

Cui te-ai asemãnat, mult-pãcãtosule suflete?

 

 

Numai lui Cain celui dintâi

 

 

si lui Lameh aceluia?

 

 

Ucigându-ti cu pietre trupul prin fapte rele,

 

 

si omorându-ti mintea cu pornirile cele nebunesti.

 

 

Pe toti cei mai înainte de lege întrecându-i,

 

 

o suflete,

 

 

lui Set nu te-ai asemãnat,

 

 

nici lui Enos ai urmat,

 

 

nici lui Enoh cel ce a fost mutat la cer,

 

 

nici lui Noe;

 

 

ci te-ai arãtat sãrac de viata dreptilor.

 

 

Tu însuti,

 

 

suflete al meu,

 

 

ai deschis zãvoarele mâniei Dumnezeului tãu,

 

 

si ti-ai înecat trupul,

 

 

ca si tot pãmântul,

 

 

si faptele si viata;

 

 

si ai rãmas afarã de corabia cea mântuitoare.

 

 

Bãrbat am ucis spre ranã mie,

 

 

si tânãr spre vãtãmare,

 

 

Lameh plângând a strigat;

 

 

iar tu nu te cutremuri,

 

 

o, suflete al meu,

 

 

întinându-ti trupul

 

 

si mintea pãtându-ti.

 

 

O, cum am râvnit lui Lameh,

 

 

celui mai înainte ucigas!

 

 

Sufletul ca pe un bãrbat,

 

 

mintea ca pe un tânãr

 

 

si trupul ca pe un frate mi-am ucis,

 

 

ca si Cain ucigasul,

 

 

cu pornirile cele poftitoare de plãceri.

 

 

Turn ti-ai închipuit sã zidesti,

 

 

o suflete,

 

 

si întãriturã sã faci poftelor tale,

 

 

de n-ar fi oprit Ziditorul voile tale,

 

 

si de n-ar fi surpat pânã la pãmânt mestesugirile tale.

 

 

Plouat-a Domnul oarecând foc din cer,

 

 

arzând fãrãdelegea cea înfierbântatã a sodomenilor;

 

 

iar tu ti-ai aprins focul gheenei

 

 

întru care va sã arzi,

 

 

o, suflete.

 

 

Rãnitu-m-am,

 

 

vãtãmatu-m-am,

 

 

iatã sãgetile vrãjmasului au pãtruns sufletul meu si trupul.

 

 

Iatã, rãnile si bubele si zdruncinãturile strigã,

 

 

si vãtãmãturile patimilor mele

 

 

cele de voie alese.

 

 

Cunosteti si vedeti

 

 

cã Eu sunt Dumnezeu

 

 

Cel ce ispitesc inimile,

 

Repost 0
Published by Pr: Patriciu VLAICU - dans Evanghelia si Apostolul Duminicilor
commenter cet article