Overblog Suivre ce blog
Administration Créer mon blog

Adresa Parohiei

Eglise
Notre Dame du Vallon des Fleurs

164, Av. Henry Dunant
06000 NICE
Franta
29 janvier 2006 7 29 /01 /janvier /2006 00:04

 

 

 Mândria este o otrava care ucide nevinovatia.  (Fer. Ieronim)

 

 Mândria este ca o umflatura a sufletului, plina de puroi, daca e coapta se sparge si pricinuieste multa scârba.  (Sf. Nil Ascetul)

 

 Mândria este ca o basica de apa, care plesnita, dispare în neant. (Fer. Augustin)

   Mândria este semnul osândei.     (Evagrie Ponticul)

  Mândria este ca o piatra sub apa, de care deseori s-au sfarânat cei care s-au împotrivit timp îndelungat furtunilor de patimi si de felurite ispite.               (Sf. Ioan Gura de Aur)

  Mândria este o umflatura, tumoare de natura vatamatoare, cursa de primejdii si pricina de moarte. (Sf. Vasile cel Mare)

 

 

  Mândria este iubirea de sine pâna la dispretuirea lui Dumnezeu, smerenia este iubirea lui Dumnezeu pâna la dispretuirea de sine.  (Fer. Augustin)

 

 

 Mândria este o patima nerationala ce se strecoara în fiecare lucrare a virtutii, creste împtreuna cu celelalte virtuti.  (Sf. Nil Ascetul)

  Mândria este maimutareala maretiei.  (Fer. Augustin)

 

 

 

 Mândria este asemenea unui copac înalt si puternic, ale carui ramuri toate sunt subrede, iar daca cineva se va urca în el, se va prabusi îndata de sus.  (Sf. Efrem Sirul)

  

 

 Mândria este samânta tuturor relelor.  (Talasie Libianul)

 

 Nimic nu înfumureaza si nimic nu desparte pe cineva de altii ca ideea prosteasca de a se crede ca el este desavârsit.   (Sf. Ioan Gura de Aur- Romani, om. XXIII, pag. 376)

 

 Daca vezi pe unul mândru pentru ca s-a facut partas harului, sa sti ca acela chiar daca ar face minuni si ar învia morti, nu trebuie sa-l crezi. Unul ca acesta nu mai este crestin, ci vas al amagirii diavolului. Semnul crestinului este smerenia.  (Sf. Macarie cel Mare – Omilia XV, pag. 98)

 

 Caci necurat este înaintea Domnului tot cel ce se înalta cu inima. Primul pacat este mândria.(Isichie Sinaitul)

 

  Cine este mândru, nu se cunoaste pe sine, ca de s-ar cunoaste pe sine si prostia care se cuprinde în el, nu s-ar mândri. Dar cine nu se cunoaste pe sine cum poate sa cunoasca pe Dumnezeu?      (Marcu Ascetul)

 

Daca vrei sa biruiesti mândria, orice ai face sa nu spui ca din munca mea am facut, sau din puterea mea am izbutit. Chiar si daca postesti sau priveghezi, sau cânti, sau ajuti spune: “Dumnezeu m-a ajutat, nu puterea si munca mea”. (Sf. Efrem Sirul)

 

 

 

 

 

Dupa cum ciuma nu nimiceste numai un madular al trupului, ci întreg trupul, asa si mândria nu strica numai o parte a sufletului, ci întreg sufletul.          (Sf. Casian Romanul)

 

Cine cade pe pamânt neted, se ridica lesne, dar cine se pravaleste din înaltime, acela cade în primejdie de moarte.   (Sf. Nil Ascetul)

 

Prin mândria noastra, îl facem pe Dumnezeu vrajmasul nostru.   (Avva Isaia)

 

 Când vezi pe Irod si pe Pilat împrietenindu-se pentru omorârea lui Iisus, gândeste-te la întâlnirea într-un gând al dracului desfânarii si al slavei desarte pentru a omorî ratiunea virtutii si a cunostintei. Caci dracul iubirii de slava desarta, fatarnicindu-se ca iubeste cunostinta duhovniceasca, o trimite dracului desfrânarii, iar cel al desfrânarii, fatarnicind curatenia prin renuntare, o trimite dracului slavei desarte.     (Sf. Maxim Marturisitorul)

 

Omul usor de minte, este negresit si bolnav. Înaltimea la care se crede ajuns, este ca balonul spumei de sapun, care se sparge usor.  (Sf. Ioan Gura de Aur- Romani, Omilia XXI, pag. 359)

 

Din trufie se împrastie tot binele, iar din smerenie, piere toata rautatea.    (Cântarea a IV–a Triod)

 

Toate pacatele sunt urâte înaintea lui Dumnezeu, dar cel mai urâcios pacat este mândria. (Sf. Antonie cel Mare)

 

Fiind vorba de corpuri, spune-mi care sunt sanatoase? Acelea care sunt umflate peste masura si au înlauntru mult aer si apa, sau acelea care sunt potrivite si au înfatisarea lor umilita? Deci si când este vorba de suflet (îngâmfat), este stapânit de o boala rea.    (Sf. Ioan Gura de Aur)

 

Când patimile s-au potolit, vine mândria, iar aceasta se întâmpla fiindca n-au fost taiate pricinile. (Isichie Sinaitul)

 

 

 

  De orice pacat poate scapa cel ce cheama pe Creatorul sau, dar daca cineva a cazut prin mândrie, acestuia nimic nu-i ajuta, deoarece semetul cu greu îsi recunoaste pacatele, sau chiar daca le recunoaste, nu merge la doctor, ci singur vrea sa se vindece pe sine. Dar nimic nu foloseste medicamentul care el însusi produce boala. Oricine a facut mai mult decât altul si se lauda, a daruit munca sa diavolului.     (Sf. Ambrozie)

 

 Nimic nu este mai rau decât mândria.     (Sf. Ioan Gura de Aur)

 

 Mândria nu-i un semn al betesugului în virtute, caci precum multe fructe închina crengile pomului la pamânt, tot asa prisosul virtutii creaza un sentiment smerit.   (Sf. Nil Ascetul)

 

Nu te ridica la înaltime, ca sa nu cazi în adâncime.   (Sf. Grigorie Teologul)

 

Daca va începe sa te stapâneasca mândria, aduti aminte cum din cauza ei pier toate roadele virtutii si ea va pierii de la tine.    (Avva Isaia)

 

Te lauzi ca esti frumos la chip? Apoi cu aceasta se lauda si cotofana. Te lauzi ca esti bogat? ca ai aur si pietre pretioase? Apoi cu aceasta se lauda si tâlharii si criminalii. Te lauzi cu puterea ta? Apoi porcul salbatic e mai puternic ca tine. Te lauzi cu vocea ta? Apoi privighetoarea cânta mai dulce decât tine.       (Sf. Ioan Gura de Aur- Filipeni om. VIII, pag. 83)

 

Toate viciile îsi au puterea lor numai în lucrarile nelegiuite, iar de mândrie trebuie sa ne fie frica, chiar si în faptele bune.       (Fer. Augustin)

 

 Sa nu ne înaltam unul fata de altul, pentru ca pamântul ne va nivela pe toti, si ne va da fiecaruia o parte egala.        (Sf. Dimitrie de Rostov)

 

 Va cadea din întelepciunea lui Dumnezeu, acela care pretinde ca este întelept.     (Sf. Isaac Sirul)

 

 Nimic nu poate sfâsia trupul Bisericii atât de mult ca mândria.  (Sf. Ioan Gura de Aur – Romani, omilia XXIII, 375)

 

Înalta-te mai mult prin viata decât prin gândire. Viata ta te poate face nobil, dar gândul, te poate duce pâna la o mare cadere.         (Sf. Grigorie Teologul)

 

Stralucirea fulgerului arata de mai înainte lovitura tunetului, iar slava desarta prin aparitia ei vesteste mândria.  (Sf. Nil Sinaitul)

 

Nimic nu face pe careva sa se îngânfeze mai mult ca deplina cunostinta a meritelor. (Sf. Ioan Gura de Aur)

 

Slava desarta este alungata de lucrarea în ascuns, iar mândria, de vointa de a pune pe seama lui Dumnezeu toate lucrarile.       (Sf. Maxim Marturisitorul)

 

 Nu te înalta cu faptele tale, oricare ar fi ele.     (Sf. Antonie cel Mare)

 

Fericit este acela care are în fata ochilor ziua iesirii din trup a sufletului si care uraste mândria înainte de afi data pe fata micimea firii omenesti, prin putrezirea în groapa.  (Sf. Efrem Sirul)

 

 Multi au dezbracat toate hainele de piele. Dar pe cea de pe urma, cea a slavei desarte, numai cei ce au dispretuit pe maica ei, adica dorinta de a-si placea lor.     (Ilie Ecdicul)

 

Chiar daca cineva ar face nenumarate fapte bune, si ar savârsi orice virtute, iar despre sine însusi cugeta înalt, un asemenea om este mai sarac si mai ticalos decât toti oamenii.          (Sf. Isaac Sirul)

 

Trufia produce o cugetare confuza, întrucât ea consta în doua nestiinte: a ajutorului dumnezeiesc si a nepretuitei pronii.       (Sf. Maxim Marturisitorul)

 

 

Cel mândru socoteste pe cei cel cinstesc drept nimic, iar cinstea pe care acestia i-o dau lui o pretuieste mult.      (Sf. Ioan Gura de Aur)

 

 Cel ce se mândreste cu darurile naturale, adica cu mintea ascutita, cu usurinta priceperii, cu iuteala judecatii si cu alte capacitati capatate fara munca, acela nu va primi niciodata bunatatile supranaturale. Caci cel ce este necredincios în cele putine, va fi necredincios si plin de slava desarta si în cele multe.                                                                                                         (Sf. Ioan Scararu) 

 

 Sa gresesti si sa gândesti multe despre tine, este mai rau decât pacatul însusi.  (Sf. Ioan Gura de Aur)

 

Cel ce zideste pe propria sa putere, cade, precum cade si se pravaleste la pamânt, cel ce calca pe pânza de paianjen.      (Sf. Nil Ascetul)

 

Daca cel ce se mândreste cu fapte bune, pierde totul prin aceasta mândrie, atunci ce fel de pedeapsa merita pacatosul mândru? Un asemenea om nu este capabil nici sa se caiasca. (Sf. Ioan Gura de Aur)

 

Când cazi suspina, iar când propasesti nu te îngâmfa.        (Sf. Nil Sinaitul)

 

Pe cel smerit multi îl iubesc, iar pe cel mândru si îngâmfat îl urasc pâna si oamenii care au acelasi duh de mândrie.     (Avva Iacob)

 

Pentru oameni saracia este hidoasa, dar pentru Dumnezeu mult mai hidoase sunt sufletele cu inima înaltata de mândrie si mintea ce zboara prin vazduhul trufiei.     (Sf. Isaac Sirul)  

 

 

Repost 0
Published by Pr: Patriciu VLAICU - dans Cuvinte despre virtuti si pacate
commenter cet article