Overblog Suivre ce blog
Administration Créer mon blog

Adresa Parohiei

Eglise
Notre Dame du Vallon des Fleurs

164, Av. Henry Dunant
06000 NICE
Franta
15 mars 2006 3 15 /03 /mars /2006 23:45

Taina cuvântului, taina numelui

 

 

Oricine a urmarit un copil care învata sa vorbeasca a facut experienta miracolului. Copilul, omul se naste cu potentialul de a vorbi, de a folosi cuvintele ca mijloc de comunicare si prinde din zbor sensul lor si structurile gramaticale fara ca cei din jur sa faca mare efort ! De unde vin cuvintele ?

       Aflam ca Dumnezeu a creat lumea vazuta si nevazuta prin cuvânt (Gen .1) si ca una din persoanele Sfintei Treimi, Iisus Christos, este numita si Cuvântul lui Dumnezeu (Ioan 1). Iar noi, creati dupa chipul Lui suntem fiinte cuvântatoare. Dumnezeu a decis sa comunice cu noi prin Cuvântul Lui, Iisus Christos, întrupat de la Duhul Sfânt si din Fecioara Maria si facut om. La rândul nostru, noi  folosim cuvinte pentru a ne adresa lui Dumnezeu în rugaciune. Dar pentru a vorbi un limbaj comun, avem nevoie de acelasi Duh Sfânt  sa ne « sopteasca » in ureche, in inima, in minte cuvintele rugacunii . Rugaciunile Bisericii sunt  insuflate de Duhul Sfânt si preiau cuvinte si teme din Sfintele Scripturi (si ele inspirate de Duhul Sfânt) pentru a ne învata, precum o mama  pe copilul ei, cum sa ne adresam lui Dumnezeu.

       Dar ce se ascunde în spatele cuvintelor (numelor) Iisus sau Christos sau Emanuel sau atâtea si atâtea nume pe care El le poarta in Sfintele Scripturi ? Iata cateva din ele : Fiul lui Dumnezeu, Domnul, Mântuitorul, Împarat al împaratilor, Mielul lui Dumnezeu, Pastele cele Mari, Întelepciunea lui Dumnezeu, Puterea lui Dumnezeu, Soarele dreptatii, Rasaritul cel de Sus, Fiul omului, Fiul lui David, Print al pacii… sau nume pe care le introduce Iisus însusi prin « Eu sunt » (Yahveh, nume prin care Dumnezeu se face cunoscut lui Moise) : Calea, Adevarul, Viata, Pâinea vietii, Lumina lumii, Vita, Poarta, Pastorul cel bun, Alfa si Omega, Cel dintâi si Cel de pe urma, Începutul si Sfârsitul, Radacina si Samânta lui David, Luceafarul stralucitor de dimineata…  Ar trebui sa fim familiarizati cu aceste nume (titluri) si când le auzim si le rostim în Biserica sa ne înfioram, sa tresarim de bucurie stiind cu cine vorbim !

       În Biblie numele reprezinta persoana, chemerea ei, rolul ei, menirea ei. Dar cine cunoaste cel mai bine aceasta decât Dumnezeu Însusi ?

       De aceea, numele de Iisus nu este ales nici de Maria, nici de Iosif, ci acestia sunt fiecare înstiintati de catre  Dumnezeu  prin înger ca numele Lui este Iisus, care în ebraica inseamna Dumnezeu salveaza  (sau mântuieste, cum spunem în româneste). Iar îngerul, ca un adevarat « dictionar », precizeaza acest lucru (Mat.2 :20-22, Luca 1 :31-35). De unde si numele de Mântuitorul. Dar salvarea, mântuirea în ce consta ? Poporul Israel astepta un Salvator, un rege, un urmas al lui  David,  sa-l  elibereze, dupa cum credeau ei, de sub dominatia romana. Îl numeau Mesia (in ebraica), Christos (in greaca), ceea ce înseamna pur si simplu « Uns » (cu ulei). Profetii, preotii, regii poporului Israel erau unsi, ca semn al « echiparii » lor cu Duhul Sfânt, fara de care nu puteau nici profeti , nici sluji lui Dumnezeu, nici guverna cu adevarat. Si Iisus este Christosul, pentru ca «Duhul Domnului odihneste peste Mine pentru care M-a uns s-a binevestesc saracilor, m-a trimis sa vindec pe cei zdrobiti cu inima, sa propovaduiesc robilor dezrobirea si celor orbi vederea, sa slobozesc pe cei apasati si sa vestesc anul placut Domnului» (Luca 4 :18-19). Iar la Botezul în Iordan, «pe când Iisus se ruga, s-a deschis cerul, si Duhul Sfânt S-a pogorat peste El în chip trupesc, ca un porumbel. Si din cer s-a auzit un glas care zicea : Tu esti Fiul Meu prea iubit, în Tine îmi gasesc toata placerea Mea ! » (Luca 3 :21-22). Dupa cum ne spun Evangheliile, El a venit sa ne salveze de pacat si de la moarte, sa ne sfinteasca si sa ne daruiasca viata vesnica într-o comuniune deplina cu Dumnezeu.

       Poate trebuie sa mentionam ca atât cuvântul ulei (de masline) – elaios (gr), cât si cuvântul milaeleos, ca si verbul a milui-eleëo au toate aceeasi radacina din cuvântul maslin-elaia. Folosit pentru a usura durerea, cicatrizant (vezi pilda Samariteanului), uleiul este dupa cum am vazut simbol al Duhului Sfânt : Împarat Ceresc (Dumnezeu), Mângâietor, Duh al Adevarului care pretutindenea este si toate le împlineste, asa cum Îl invocam întotdeauna la începutul fiecarei rugaciuni sau slujbe bisericesti. Deci când Îi cerem lui Christos (Unsul lui Dumnezeu) sa ne miluiasca Îi cerem de fapt nu numai sa aiba mila, compasiune de noi ca de niste adevarati neajutorati ce suntem, dar si sa ne « unga » si pe noi cu Duhul Sfânt, cu care El se afla în perfecta comuniune, cerem si vrem sa fim din ce în ce mai mult « locuiti » de aceasta persoana a Sfintei Treimi, care sa ne învete sa iubim asemenea lui Iisus, sa gândim asemenea Lui, sa vedem cu ochii Lui, sa auzim cu urechile lui, sa vorbim cuvintele Lui, sa actionam cu mâinile Lui,voia Lui sa fie si voia noastra, într-un cuvant sa ne transforme, sa ne creasca si pe noi pâna la statura lui Hristos. Si atunci tot insistând, « Doamne miluieste » (Kyrie eleison), si stiind ce cerem, cuvintele sfântului Serafim de Sarov devin realitate : « Scopul vietii crestinului este de a dobândi cât mai mult Duhul Sfant ». Uluitoare intimitate cu Dumnezeu, care se uneste cu noi si trupeste in Sfanta Împartasanie -  trupul si sângele lui Iisus Christos cel înviat din morti, ce sta de-a dreapta Tatalui. Tatal, cu « mâinile » Lui, Fiul si Duhul Sfânt (cum spune sfântul Irineu al Lyonului), vrea sa creeze, sa modeleze în noi în fiecare clipa un om nou din ce în ce mai sporit în asemanarea cu modelul nostru suprem Iisus Christos. Dar nu ne forteaza. Avem libertatea de a-L ignora, de a-L respinge chiar, sau de a-L invita mereu in viata noastra : Doamne, Stapâne a toate (Kyrie) miluieste-ne (eleison) !

       Ramura de maslin pe care porumbelul o aduce lui Noe dupa potop (Gen.8 :11) a ramas pâna astazi simbol al pacii, rod al Duhului Sfant (Gal.5 :22).

       Fie ca abundenta maslinilor care ne înconjura aici la Nissa sa ne aminteasca în fiecare zi sa ne înaltam glasurile si inimile catre Dumnezeu si sa cântam :

Doamne miluieste – Kyrie eleison !

 

Repost 0
Published by Gabriela DIMCA - dans CATEHETICA
commenter cet article