Overblog Suivre ce blog
Editer l'article Administration Créer mon blog

Adresa Parohiei

Eglise
Notre Dame du Vallon des Fleurs

164, Av. Henry Dunant
06000 NICE
Franta
14 mai 2006 7 14 /05 /mai /2006 00:10

Duminică, 14 mai  Pericopele zilei:  Apostolul:  Faptele Apostolilor 9:32-42                                           Evanghelie:  Sf. Ioan 5:1-15

 

 

Tămăduitorul tuturor:  Sf. Ioan 5:1-15, mai ales v. 14:  „Iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai greşeşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău”.  În calendarul pericopelor evanghelice pentru luna aceasta, pericopa de astăzi este scoasă din secvenţa şi contextul capitolului 5 al Evangheliei după Sfântul Ioan.  Cu secole în urmă, Biserica a rânduit ca acest episod să fie relatat într-o duminică din perioada Paştilor, spre a sublinia relaţia dintre Învierea Domnului şi tămăduire.  Vestind Evanghelia din această pericopă, Îl preamărim pe Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Cel înviat, Tămăduitorul tuturor.  El are puterea de a restaura viaţa omenească.  Acest fragment celebrează marea anvergură a tămăduirii Domnului, nemăsurata Sa milă către noi şi aşteptările Sale pentru cei care au înviat împreună cu El întru înnoirea vieţii.

 

            „Pe acesta văzându-l Iisus zăcând...” (v. 6).  Oare cum de S-a dus Domnul acolo?  Acţiunea Lui a fost hotărâtă.  Tămăduitorul tuturor S-a dus acolo unde „zăcea mulţime de bolnavi:  orbi,  şchiopi, uscaţi” (v. 3). După cum din veşnicie îndurătorul nostru Dumnezeu a hotărât să intre în această viaţă plină de boală, de păcat şi de moarte (Efes. 3:4,5), tot aşa S-a dus cu această ocazie la scăldătoarea Betezda, loc vestit unde se adunau cei cumplit de bolnavi, care aşteptau şi nădăjduiau o şansă pentru a fi vindecaţi.

 

            Maladiile numite în Evanghelie reprezintă marea gamă a bolilor trupeşti.  Observaţi că mai târziu Domnul l-a căutat pe omul tămăduit de o paralizie fizică şi l-a atenţionat cu privire la boala spirituală (In. 5:14).  Orizontul purtării de grijă a lui Dumnezeu cuprinde toate dimensiunile fiinţei noastre.  El doreşte sănătatea noastră în trup, suflet şi duh:  „Ci căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea vi se vor adăuga” (Mt. 6:33).

 

            Luaţi seama la tandreţea Domnului faţă de acest om.  El ştia „că este aşa încă de multă vreme” (In. 5:6).  Însă, Dumnezeu ne permite să rămânem în starea slăbănoagă a existenţei noastre, dacă aşa optăm.  Ne respectă libertatea.  Un om paralizat poate să-şi piardă „traiul bun” de cerşetor, dacă alege să fie tămăduit.  Domnul Iisus îl întreabă pe slăbănog:  „Vrei să te faci sănătos?” (v. 6).  Adesea preferăm „afecţiunile” noastre prezente mai degrabă decât sănătatea reală şi deplină.  În pofida a toată puterea Lui, Domnul universului nu forţează pe oameni să se vindece, să abandoneze certitudinile lor temporale, să renunţe la acele păcate speciale care nutresc patimile lor.  Ne lasă pe noi să optăm.  Observaţi ce ironie se vede în răspunsurile slăbănogului.  El şovăie cu „motivaţii” (v. 7).  Nu a putut vedea nici o cale spre sănătate în afara aceleia de a intra în scăldătoare la momentul critic, deşi „Sănătatea Însăşi” Se afla înaintea lui.  Totuşi, se dovedeşte în acel om dorinţa de vindecare şi, de aceea, Domnul l-a tămăduit pe loc (v. 8).  Dumnezeu a intrat în arena celor bolnavi şi a căutat credinţă printre pridvoare.  Cu toate că n-a găsit credinţă, Milostivul l-a vindecat pe paralitic. 

 

            În fine, observaţi cu atenţie:  Domnul Iisus, odată ce a început tămăduirea acestui om, l-a cercetat încă o dată în templu.  De data aceasta, l-a îndemnat spre deplină sănătate, să părăsească boala morală şi spirituală, mult mai serioasă.  „Să nu mai greşeşti”, i-a poruncit Domnul (v. 14).  Cel mai important aspect al vieţii celei noi întru Hristos este tămăduirea inimii şi voinţei şi minţii.  Când acestea sunt sănătoase — după cum intenţionează Dumnezeu — atunci trupul nostru poate să tragă o nouă vigoare dintr-un temei mai bun, mai sănătos, în Duhul Sfânt.  După cum spune Sfântul Pavel:  „Aşadar, dacă aţi înviat împreună cu Hristos, pe cele de sus căutaţi-le, acolo unde este Hristos şezând de-a dreapta lui Dumnezeu; la cele de sus cugetaţi, nu la cele de pe pământ” (Col. 3:1,2). 

 

            Să nu părăsim acest episod fără să luăm aminte la cei ce erau cei mai slăbănogi, cei paralizaţi de propriile lor legi — „autorităţile religioase”.  Ei vedeau doar un om purtându-şi patul, „muncind” în ziua de odihnă — şi „ştiau” că aceasta era împotriva Legii lui Dumnezeu (In. 5:10).           

 

            Miluieşte-mă, Doamne! că patul meu mormânt s-a făcut mie.  Care-mi e folosul vieţii?  Scăldătoarea oilor nu-mi este de ajutor, ci la Tine vin, Izvorule al tămăduirilor, slavă Ţie!     

 

Text tradus de Pr David Hudson, din proiectul Dynamis, al Bisericii Ortodoxe din Statele Unite ale Americii.

 

Partager cet article

Repost 0
Published by Pr: Patriciu VLAICU - dans Cuvinte duhovnicesti
commenter cet article

commentaires